TIMP DESCOMPUS
O clepsidră îmi măsoară iubirea.
Timpul care trece, cade peste mine
Ca un bolovan ce se sfărâmă
Străbătând trecutul, prăbuşindu-se...
În viitor.
Zeii-mi limitează gândirea.
Vor să fiu doar un animal, ce trăieşte partide de sex
Într-o cameră ruginită de timp,
Într-un spaţiu cunoscut de durere
Şi-n care domneşte o pisică moartă, ce miroase ameţitor...
A viaţă.
Iar eu mă închid în viaţă,
Căci mi-e frică de mine, şi mi-e frică de moartea
Ce duhneş;te ameţitor a sânge mucegăit
Şi care impartial mă descompune.
A ramas doar un ochi şi...o mână,
Ce se întinde înlăcrimată, să prindă...
Eternitatea.
(A. R.)
