Clau site :::www.clau.ro:::

Am visat, că mă plimbam prin sufletul tău!
Mergeam încet şi mă uitam cu mirare în jur.
Intrasem cu un fel de teamă, să nu îţi tulbur lumina, dar nimic nu era cum mă aşteptam.
Păşeam încet trecând prin tot felul de camere.
Toate aveau uşile deschise larg … parcă aşteptându-mă, dorindu-şi să intru să le văd …
Unele erau luminoase cu vrafuri de amintiri aruncate la întâmplare în teancuri de diverse culori, fiecare tesărind de râsetele şi ghiduşiile din el.
Altele erau întunecate, cu ferestrele închise şi storurile trase iar tristeţea le umplea până la saturaţie, plutind în aer …
Am dat chiar şi peste o cameră sobră, unde gândurile erau stivuite frumos pe rafturi ca într-o bibliotecă.
Treceam prin holuri mari cu candelabre, şi ferestre imense care purtau amintirea paşilor făcuţi în fugă, ecoul râsului tău încă răsunând în spaţiile acelea …
Mă uitam şi nu îmi venea să cred!
Era o lume aparte pe care începeam să o explorez cu o curiozitate de copil mic care abia deschide ochii mirat. Eram singur acolo şi puteam să văd orice!
Am găsit într-un colţ o amintire despre o iubire mică, meschină, trecătoare care stătea amărâtă …
De ce nu ai scos-o, de ce nu ai trimis-o în altă parte? Strică tot amalgamul acela frumos! Am trecut mai departe şi am uitat-o.
Am păşit în vârful picioarelor, cu tandreţe în camera unde erau toate gândurile şi speranţele pe care le-ai avut vreodată.
Erau frumoase, translucide cu ceva efemer în ele, fiecare având un aer de mister şi aură … Unele gânduri-speranţă purtau în ele amintiri frumoase despre dimineţi în doi când soarele răsărea, despre mângâieri, despre clipe unice de iubire, despre …
Nu am îndrăznit să mă uit prea atent. Mi-a fost frică să nu le tulbur … Erau numai ale tale!
Treceam dorindu-mi din ce în ce mai mult să văd tot, însa la un moment dat mi-am dat seama că nu am cum … Am privit labirintul acela imens de holuri, camere, pasaje … Mi-ar fi trebuit o viaţă să mă uit la toate …
Deodată am descoperit că o cameră mică era încuiată! Am bătut la uşă necrezând că va fi cineva acolo sau că voi putea intra când .. deodată, încet, lin uşa s-a deschis …
Era cea mai mică şi mai luminoasă dintre toate şi era ciudată … Nu avea o formă bine definita şi deşi părea foarte mică pe măsură ce mergeam se transforma într-o sală imensă …
Într-o singură parte era un perete iar de jur împrejur avea ferestre mari cu draperii transparente care dădeau spre toate celelalte camere … De acolo puteai să le vezi toate.
Nu m-am uitat de ferestre, ştiam ce voi vedea. M-a mirat acel perete, care cumva parcă nu făcea parte din camera aceea, nu ar fi trebuit să fie acolo …
M-am apropiat încet şi am văzut că avea o oglindă, singurul lucru palpabil din tot ce văzusem … Mă întrebam ce este acea cameră, de ce are multe ferestre, un singur perete şi o oglindă …
Mi-am ridicat privirea spre ea! Îmi doream să mă vad, să ştiu că sunt acolo că e real … şi atunci …
Atunci m-am trezit, m-am trezit cu o imensă părere de rău că … nu am putut să văd cum arăt eu … în oglinda sufletului tău …

Site

Linkuri