speranţe | amintiri | iubesc | azi | te-am uitat | crăciunul | amăgiri | vinovaţii | am visat | zadarnic
Adevărul perpetuu …
E ciudată viaţa asta.
Ani şi ani la rând lupţi şi speri că va fi bine, că omul de lânga tine e cel căruia merită să-i dai tot, că merită să lupţi să ….
Şi vine o zi când … când totul se termină !
Atunci ?
Atunci stai şi te uiţi în jur de parcă ai fi beat şi te miri !
Te miri tu de tine însuţi, întrebându-te … unde ai greşit, ce a fost rău …
Adevarul e crunt si doare de cele mai multe ori.
Vinovatul eşti TU.
De ce ?
PENTRU CĂ TE-AI MINŢIT DE LA ÎNCEPUT !!!
Deşi …
Da, dar …, am crezut că …
Ştiu !
Aşa spunem toţi.
Aşa am spus şi eu (şi nu o dată), când, după ce am dat tot ce era de dat m-am trezit ca o vază goală după ce florile s-au ofilit …
O vază de care nimeni nu mai are nevoie !
O vază căreia nimeni nu îi mai dă importanţă până … la alt buchet de flori …
E TRIST SĂ FII GOL ŞI SĂ AŞTEPŢI ALT BUCHET !!!
Şi încet, încet, iar şi iar, din nou, în cerc, revine obsedant de încet întrebarea …
Unde am greşit ?
Ce importanţă, are ?
Cui îi pasă unde, când şi cum ai greşit ?
Viaţa e aceeaşi în fiecare zi.
Oamenii se nasc, trăiesc, mor, fiecare cu durerile şi bucuriile lui.
Cui îi pasă unde ai greşit ?
TU eşti vaza goală care aşteaptă alt buchet, indiferent cât de mult ai vrut, ai crezut, ai dat sau … ai sperat !!!
Ce e trist ?
Trist este că vine o zi când sătul/ă să mai fii vaza goală, sătul/ă să mai greşesti, îi “pasezi” altuia rolul …
Şi atunci, deşi oamenii se nasc, trăiesc şi mor zilnic, altcineva preia cercul obsedant de întrebari …
De ce ? Unde am greşit….?
Culmea ridicolului este că nici tu la rândul tău, nici cel de care fără să vrei îti baţi joc (pentru că de fapt asta învăţăm să facem: SĂ NE BATEM JOC UNII DE ALŢII) nu aveţi nici o vină …
Este un cerc vicios în care unul din cei doi iubeşte orbeşte iar celălalt are puterea de a se desprinde şi de a privi de sus …
Cel care se desprinde pleacă !
Pleacă pur şi simplu fără să se uite înapoi, normal, omeneşte, fără regrete …
Pleacă şi lasă în urmă un gust amar de pelin, de mentă …
De fapt ceva amestecat între pelin şi mentă, între nostagie şi tristeţe, între durere (aproape fizică) şi părere de rău …
Rana se vindecă încet – încet …
Rana se vindecă şi vindecându-se învăţăm că dacă ne-a durut … NU TREBUIE SĂ NE MAI DOARĂ …
Culmea ridicolului este că în nemăsurata dorinţă de a nu mai suferi …
ÎI FACEM PE ALŢII SĂ SUFERE şi … din păcate nu au nici o vină cum nu ai avut nici tu la rândul tău !!!
Asta e viaţa !
Ne naştem, creştem, iubim, SUFERIM …ÎI FACEM PE ALŢII SĂ SUFERE … ca să nu mai suferim noi !!!
Culmea ridicolului ?
Nici noi nu am avut nici o vină şi … nici ei nu au nici o vină la rândul lor …
A CUI E VINA ?
CINE A FOST PRIMUL ???
CUM SE POATE RUPE CERCUL ????
CINE ŞTIE ?????
© Preluat de pe http://calinar.wordpress.com/
